Shhhhhh… ascultă liniştea

Shhhhh… ascultă… ascultă liniștea…

Ştiai că liniştea ne vorbeşte? Prin noi. Prin sufletul nostru. Prin intuiţie.

Ai stat vreodată să o asculţi? Da, pe ea, liniştea! E MAGICĂ! Acel moment când reuşeşti să o auzi, e magie pură.

Gândurile îşi iau vacanţă, iar inima ţi se umple de pace. Şi de o bucurie aparent inexplicabilă. Această stare e liniştea. Din tine.

Eu am descoperit-o relativ recent, însă de atunci o regăsesc mereu. În natură. Într-o cafenea. Între oameni. În timpul meditaţiei. Oriunde. Oricând. Pentru că e în mine.

Da, ştiu că poate părea ciudat, însă liniştea chiar ne vorbeşte. Ne vorbeşte despre noi. Despre cine suntem cu adevărat. Despre esenţa noastră.

Uite, îţi voi povesti unul din momentele când m-am întâlnit eu cu liniştea. Cu liniştea interioară. Căci despre ea e vorba. Despre liniştea DIN NOI. Independent de zumzetul din exterior.

Era o zi oarecare. Îmi făceam plimbarea de dimineaţă spre birou, când am decis să fac un ocol şi să merg să beau o cafea. Am ajuns la cafenea, m-am aşezat şi am comandat. În timp ce aşteptam comanda, am început să observ oamenii din jurul meu. Da, fac asta, e ceva ce îmi place foarte mult – să savurez o cafea bună şi să observ oamenii.

A venit cafeaua şi am gustat-o cu nesaţ. Combinaţia perfectă între tăria şi aroma cafelei şi catifelarea şi fineţea spumei de lapte.

În boxe se auzea o muzică lentă, suavă, ce te îmbia la visare. Aşa că m-am lăsat purtată în braţele muzicii, iar gustul cafelei îmi învăluia simţurile.

Eram într-o dulce reverie, în care nu mă gândeam la absolut nimic. Nici la regretele de ieri, nici la grijile de mâine. Eram prezentă 100% în acel moment. Cafea, muzică, oameni. Atât. Şi eu trăind în momentul prezent, bucurându-mă de faptul că trăiesc. Atât.

Şi acela a fost momentul în care s-a aşternut liniştea. În mine. Am simţit un val de căldură invadându-mi corpul. Şi un val de bucurie nemărginită umplându-mi sufletul. Am zâmbit. Ştiam că e ea – liniştea interioară.

Aşa că m-am lăsat învăluită de ea. Şi pentru câteva momente gândurile şi-au luat liber şi am putut numai SĂ SIMT. Să simt gustul minunat al cafelei. Să văd şi să aud oamenii din jurul meu (deşi nu înţelegeam ce spun – pentru asta e nevoie ca mintea să lucreze, iar eu „lucram” doar cu inima în acel moment).

Să simt acea căldură venind din interiorul meu. Să simt literalmente cum iubirea îmi cuprinde toată fiinţa, iar inima mi se expandează.

Doar SĂ SIMT.

Pentru câteva momente spaţiul şi timpul nu au mai existat. Eram doar eu în acel moment de linişte interioară. Eram doar eu trăind în ACUM.

Revenirea la „realitatea cotidiană” a fost la fel de lină şi naturală. Iar sentimentul de bine şi de bucurie m-a însoţit o bună bucată din zi.

Cum poţi (re)găsi liniştea interioară? Nu aş putea să îţi dau niciun sfat concret.

Doar… ascultă-te. Deschide-ţi inima şi trimite-ţi gândurile în vacanţă. Fii prezent şi atent la ceea ce faci în acel moment. Savurează fiecare mişcare pe care o faci. Simte bucuria de a trăi. Lasă-ţi inima să se umple de iubire. De iubire pentru orice, de iubire pentru tot. De iubire pentru viaţa însăşi şi pentru tot ce are ea de oferit.