Povestea pliurilor tale

Iubesc felul în care pielea ta face pliuri când stai întins pe spate.

Iubesc să-mi trec mâna tremurândă de emoție peste colinele și dealurile șoldurilor tale.

Iubesc rotunjimea și fermitatea gambelor tale și felul în care mușchii ți se contractă la efort.

Iubesc finețea brațelor și degetele-ți suple, frumoase, ca ale unui pianist.

Iubesc să-mi trec degetele prin mărturia masculinității tale – prin părul de pe piept, presărat pe alocuri cu fire albe, ajungând apoi în valurile abdomenului.

Iubesc povestea pe care mi-o șoptește trupul tău ori de câte ori facem dragoste.

E o poveste aparte. E o poveste ce încă se scrie. E povestea trecutului tău, a experiențelor tale anterioare. Sunt urmele a ceea ce ai fost. Și dovada a ceea ce ești.

Știi, uneori pielea ta se adună în mici pliuri rebele și îmi vorbește de zbuciumul tău. Iar alteori, face pliuri ample, relaxate ce îmi vorbesc de liniștea din tine.

Iubesc să îmi plimb leneș degetele pe fața ta. Ținându-mi ochii închiși. Explorându-ți fizionomia pe nevăzute. Doar prin atingeri. De parcă aș vrea să îmi imprim în minte și în suflet trăsăturile pe care nu le văd în acel moment, dar pe care le SIMT. Pentru a te putea găsi și regăsi mereu. În mine.

Iubesc cum pielea ta tresare atunci când atingerile mele devin mai ferme. Iubesc răspunsul pielii tale atunci când te ating.

Da, iubesc pliurile pe care le face pielea ta.