Plecând din iubire

Ai ieşit vreodată dintr-o relaţie când încă iubeai?

Ai putut vreodată să îl laşi pe celălalt liber când încă îl simţeai cum îţi curge prin vene? Când fiecare bătaie a inimii îi şoptea numele? Când fiecare centimetru de piele încă îi simţea atingerea?

Şi, oare, chiar poţi să închei o relaţie când încă îl simţi visceral pe celălalt? În tine. În mintea ta. În inima ta. În gândurile tale. Când încă îl „inspiri” în tine ori de câte ori îţi umpli plămânii cu aer.

Poţi, oare, să îi redai libertatea omului de lângă tine, când tu încă îl iubeşti? Chiar dacă ştii că el vrea să zboare. Chiar dacă ştii că e menirea lui să zboare.

Poţi. Uneori pentru că trebuie. Pentru că el vrea. Alteori pentru că vrei tu. Pentru că vrei ca el să zboare. Sus, cât mai sus. Şi poate, după ce va atinge cerul, îşi va întoarce privirea spre pământ. Şi îţi va întinde mâna. Să te ridice lângă el. Să poţi şi tu zbura.

Sau poate va trebuie doar să privească în dreapta lui. Iar tu vei fi acolo. Zburând la rândul tău. Pentru că şi tu ai aripi.

Cu toţii avem aripi pentru a putea zbura spre cele mai înalte culmi. Spre cele mai spectaculoase văi. Spre cele mai înspumate valuri. Spre cel mai senin cer.

Crede. Îndrăzneşte. Iubeşte.

Întinde-ți aripile şi zboară. Acum.