I See You / Te Văd

M-am uitat recent la filmul “Avatar”. Doamne, ce mult mi-a plăcut! Am râs, am plâns, am suferit, am zâmbit. Dar, mai presus de toate, AM SIMŢIT!

Am simţit atât de profund conexiunea dintre om şi natură, faptul că toţi suntem unul, am simţit vibraţia naturii în simbioză perfectă cu omul.

Unde s-au dus toate astea în epoca modernă? Suntem, oare, atât de ocupaţi şi de mici încât nu mai reuşim să vedem dincolo de lungul nasului?

“Te Văd” – atât de simplu. “Te Văd”, te simt parte din mine. Şi mă simt parte din tine.

Te Văd, Australia. Te simt. Şi îţi trimit iubire. Te simt în ungherele sufletului, te simt în măruntaiele trupului. Îţi simt focul, pustiirea. Îţi simt plânsul şi disperarea. Te Văd. Te Simt.

Da, Te Simt. Pentru că suntem unul. Oamenii, animalele, natura. O simbioză perfectă. Pe care se pare că ne străduim din răsputeri să o distrugem. 🙁

Te Văd, lume, Te Văd. Te simt. Şi, uneori, nu-mi place.

Dar, ce-ar fi, oare, dacă fiecare dintre noi ar face un lucru, unul singur, oricât de mic, cu gândul la “casa noastră” – Planeta. Pentru că, din câte ştim până acum, Pământul e singura planetă care poate susţine viaţa umană aşa cum e ea acum.

Din fericire, însă, există tot mai mulţi şi mai mulţi oameni care “se trezesc”. Care încep să conştientizeze ceea ce îi facem planetei. Şi, uşor, uşor, lucrurile încep să se schimbe. Cu fiecare din noi.

Şi cu lucruri simple. Mai puţin ulei aruncat la întâmplare în chiuvetă. Mai puţine deşeuri. Mai puţin detergent la spălatul vaselor, ce duce şi la un consum mai mic de apă. Apropo, ştiai că dacă mănânci mai mai aproape de starea natură a produselor, cât mai puţin procesat, nici nu mai e nevoie de detergent de vase? 😛 Mai puţin consum, mai puţine haine, mai puţine obiecte personale. Mai puţin “ale mele” şi mai mult “ale noastre”.

Planeta ne tot trage de mânecă în ultima vreme, ai observat? E ca şi corpul nostru care ne atenţionează prin durere că nu îi suntem prieteni şi că ceea ce facem (alimentaţie, stil de viaţă, gânduri, emoţii) îi face rău. Şi, la fel ca şi cu corpul, e alegerea noastră dacă îl amorţim la loc pentru încă o perioadă luând vreo pastilă care să atenueze durerea, sau alegem să căutăm cauza. E alegerea noastră dacă tratăm cauza care a adus acea durere în experienţa noastră, sau tratăm doar efectele ei. Însă, dacă alegem să tratăm doar efectele, experienţa se va repeta, din nou şi din nou, până ce ne vom îndrepta atenţia înspre cauză.

Te Văd, copil al meu. Te Simt. Mereu. Chiar şi când nu eşti lângă mine. Te Văd pe Tine, dincolo de toate proiecţiile mele asupra ta. Dincolo de toate limitările mele umane. Te Văd. Îţi văd sufleţelul şi esenţa a ceea ce eşti. Când mă uit la tine cum dormi şi respiri încetişor. Te Văd. Te Simt. Văd dincolo de trupuşorul tău firav şi de mintea-ţi iscoditoate. Văd lumina din tine. Văd Viaţa însăşi pulsând prin venele tale. Văd bucuria şi inocenţa Fiinţei tale. Te Văd.

Te Văd, bărbat ce-mi eşti alături în această perioadă a vieţii. Te Simt. Îţi simt emoţia din spatele cuvintelor când vorbeşti. Îţi simt tremurul buzelor când nu spui nimic. Îţi simt uraganul dinăuntru când stai în tăcere. La fel cum îţi simt şi oaza de linişte interioară când eşti bine cu tine. Te Văd. Văd cine eşti dincolo de învelişul acesta temporar pe care îl numim corp. Te Simt dincolo de mintea-ţi sclipitoare şi ideile complet nebuneşti pe care le ai uneori. Te Văd “dincolo de tine”. Te Simt.

Şi, revenind la film. Totul e Eywa şi fiecare acţiune, gând şi emoţie a noastră se răsfrânge asupra a tot ce este, în marele câmp unic al conştiinţei. Ce-ar fi dacă am avea asta în minte înainte de a face orice acţiune, de a gândi ceva. Ce-ar fi dacă am simţi cum fiecare gând, cuvânt sau faptă are impact asupra Vieţii?

Te Văd. Te Simt.

Sunt parte din tine.

Iar tu eşti parte din mine.

Pentru că totul e UNUL.