Cafeaua de dimineață

M-am trezit ușor buimacă de somn, la o oră nu tocmai potrivită pentru micul dejun. Soarele era deja sus pe cer de ceva vreme, trimițându-și lumina și căldura peste pământul amorțit.

Mi-am făcut cafeaua și am luat o înghițitură mică de îndată ce am turnat-o în cană. Mmmmm. Delicioasă. Dulce, catifelată, intensă. Exact cum îmi place.

Am deschis larg geamul dormitorului și, cu cana în mână, mi-am tras un scaun lângă fereastră. M-am așezat și mi-am întins picioarele goale pe pervaz.

Prima rafală de vânt mi-a atins degetele și tălpile goale. Uuuuhhh! Ce senzație! Mi-am lăsat capul pe spătarul scaunului, am închis ochii și m-am lăsat purtată pe brațele nevăzute ale soarelui.

Valuri de lumină și căldură mi-au învăluit chipul, umerii, brațele dezvelite. Simțeam căldura și mângâierea soarelui atât de intens. Ca și cum degete fine și invizibile mi-ar fi atins suav pielea, ce tresărea la fiecare atingere.

Vântul dansa printre copacii dezgoliți de sub fereastră și se juca ghiduș pe picioarele mele. Ca niște atingeri depărtate. L-am simțit furișindu-se pe sub pantalonii de pijama, învăluindu-mi gambele, genunchii. Fiori reci și dulci și-au făcut apariția pe șira spinării. Am scos un geamăt aproape insesizabil.

Am mai luat o înghițitură de cafea și mi-am lăsat, din nou, capul pe spate. Am închis ochii.

Simțeam cum vântul își face loc cu îndrăzneală tot mai sus pe sub pijama. Urcând încet spre gambe, genunchi, pulpe. Cu un suflu mai îndrăzneț, și-a făcut drum până la fese. Ce atingere răcoroasă și total neașteptată. Vânt obraznic!

Soarele continua să mă dezmierde și să îmi mângâie obrajii. Am zâmbit ștrengărește. Ochii îmi erau tot închiși, dorindu-mi doar să simt. Mi-am întors fața înspre el și mi-am așezat obrazul drept în căușul palmei nevăzute a soarelui.

Căldura mă învăluia în mantia ei, cuprinzându-mi chipul, umerii, brațele, pieptul. Coborând, s-a întâlnit cu vântul în jurul pântecului și au început un dans tandru și delicios pe pielea mea catifelată.

Mă simțeam de parcă picioarele-mi atingeau pământul și îmi cresc rădăcini în uniunea cu natura, în timp ce brațele mi se întindeau tot mai mult înspre soare, în uniunea cu văzduhul. Eram și pământ și cer, și soare și vânt, și cald și rece. Și lumină și întuneric.

Am stat câteva minute bune în starea aceasta de beatitudine, de comuniune cu natura, de vânt și rece în partea inferioară a corpului, și cald și lumină în partea superioară, contopindu-mă cu vântul și cu soarele, cu cerul, cu norii, cu iarba, cu păsările.

Ce experiență divină! Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! It kinda felt like making love to the wind and the sun. What more can one ask for?!